Cum spuneam într-unul din posturile anterioare, m-am
despărțit de curând de o fată, să îi spunem M. Și deși nu mă așteptam la acest
lucru, am simțit o durere în asta, o durere care uneori era mai intensă alteori
se atenua. Am întrebat această durere, care se manifesta ca un fel de arsură în
stomac și în brațe, ce vrea să-mi spună de fapt. Și ea mi-a spus că mă simt
abandonat, părăsit, și că am pierdut o ocazie de a iubi.
Adevărul este că în perioada asta am simțit mai mult ca
oricând nevoia de a comunica cu oamenii, de a fi în legătură cu ei. Și pentru
că de ceva timp am renunțat la vechiul meu loc de muncă, interacțiunile mele
zilnice obișnuite s-au redus și ele. Și acest lucru se simte, mai ales când se
întâmplă niște lucruri la nivel emoțional.
Din acest spațiu de abandon așadar, am conștientizat o
nevoie de sprijin, de iubire, de ”sunt aici pentru tine”.
Și în meditația Kundalini de săptămâna trecută s-a
întâmplat un lucru neașteptat și vindecător pentru mine. La etapa de dans, mi-au
venit în minte momentele de la grupele de meditație când ne țineam de mâini și
ne simțeam unii pe alții, și am cerut asta atunci. Și am văzut în interior două
mâini, cum mă țin de mână, și o energie de grup care mă susținea și era alături
de mine în acele momente. Energie care intra prin acele mâini și care s-a dus
direct în inimă. Mi-au dat lacrimile și am început să plâng....cum nu am mai
plâns de mult.
Așa că, ce pot să spun, decât ”Mulțumesc, dragii mei
prieteni!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu