De cateva zile se intampla ceva interesant...Traiesc o frustrare, o tristete, ca nu pot sa ma vad cu prietena mea, dar, in acelasi timp, am momente in care ies din aceasta nebunie, din acest nonsens, si chiar daca sunt doar fractiuni de secunda poate, e ceva miraculos sa descoperi cat de simplu este.
Doar respir si ma relaxez acolo unde sunt, si frustrarea trece in plan secund...
Se pare ca am o capacitate de absorbtie a suferintei mai mare decat imi imaginez.
