Autoportret

Doua voci:
Şoapta si Strigătul.
Hushhhhhhhh......
HOP!


Şi tăcerea care le cuprinde...

Doi. Doi sunt. Eu...

De cateva zile se intampla ceva interesant...Traiesc o frustrare, o tristete, ca nu pot sa ma vad cu prietena mea, dar, in acelasi timp, am momente in care ies din aceasta nebunie, din acest nonsens, si chiar daca sunt doar fractiuni de secunda poate, e ceva miraculos sa descoperi cat de simplu este.

Doar respir si ma relaxez acolo unde sunt, si frustrarea trece in plan secund...

Se pare ca am o capacitate de absorbtie a suferintei mai mare decat imi imaginez.

Despre cautatori...

Sunt două tipuri principale de căutatori în domeniul spiritualitătii. Un tip este al celor care se tem de oameni, de relaţii, şi de iubire in general. Aceştia aleg "calea meditaţiei", sau a inteligentei cum se mai spune. Al doilea tip este al celor care se tem de înşisi, de singurătate, de moarte, de vid. Aceştia aleg "calea iubirii", sau a inimii, a devoţiunii, cum mai este numită. Pentru unii e mai usor să muncească din greu, să calatorească solitari, să fie "independenti", să gandească, sa fie detaşati, samd....Pentru altii e mai uşor să se abandoneze, să se lase în "voia curentului", sau a Domnului, în limbaj crestin, să iubească, să fie cu ceilalţi, să danseze, să se implice, şamd...

Calea meditaţiei mai poate fi numită şi calea apei, pentru că apa este rece, este yin, merge spre interior, spre locurile goale, si este ca o oglinda. Calea iubirii mai poate fi numita si calea focului, pentru că focul este fierbinte, este yang, merge spre exterior, caută parca obiectele solide, să le dea lumina şi caldura sa.
Esenţa focului este generozitatea, iar esenţa apei este receptivitatea.

Ar mai fi o cateogorie, destul de rara însă, după părerea mea. A celor care urmeaza "calea de mijloc", sau calea echilibrului. Pentru ei atât inima, iubirea, cât şi mintea, inteligenţa sunt la fel de importante. Din aceasta egalitate de atitudine rezultă un anumit echilibru, sau neutralizare între cele două aspecte...Chestia e ca....da, deci echilibrul nu poate fi învatat nicicum (adica de cineva separat de tine). Toate lucrurile care au de-a face cu el (de ex: inotul, mersul pe bicicleta, urechea muzicală, etc...), odată ce le-ai aflat "secretul" nu le mai poti uita. Lucrul asta mi se pare cu adevarat extraordinar:))).

Atât pentru azi.

Se spune ca...

Nimeni nu este de neinlocuit. Mare minciuna!
De fapt, nimeni nu poate fi inlocuit in existenta. Ar insemna ca Dumnezeu creeaza clone...

Impresii despre grupa cu Bodhiray, noiembrie 2008

În noiembrie 2008 am fost la o grupa de meditatie/ terapie cu Bodhiray, discipol şi terapeut Osho.

Bodhiray este o fiinta ciudată, dar minunată. Prima oara cand l-am văzut m-a speriat un pic. Avea asa o neclintire in privire...
Insa dupa ce ii vezi si copilul din interior, hahaha....si mamica din interior:)...te mai calmezi. M-am mai calmat.

Acum, despre grupa...

Îmi amintesc despre un sentiment de poezie privind afara pe geam la frunzele care cadeau...Afara batea vantul destul de puternic, si totusi lucrurile se miscau lent pentru mine.
Imi mai amintesc o imagine flash din timpul meditatiei dinamice, cand am deschis usor ochii (eh, stiu, nu se face) si am vazut oamenii din jurul meu in lumina soarelui sarind sincronizati, si strigand "Huu!". :)
Apoi...glumele lui Bodhiray...."you are very beautiful when you blush!", "oh, you have a tricky mind!", "now you are a general, no smile on your face!" :))

Da, si sharingul din ultima zi...hm. Nu credeam ca aceasta parte poate fi atat de..rascolitoare. De obicei, oamenii doar spun ceva din trecut la partea de sharing. Si trecutul, oricat de intens a fost trait, e trecut, e mort. Insa atunci a fost altfel. Probabil ca atmosfera de incredere a incurajat oamenii sa fie sinceri, si sa se deschida fara teama de a fi pedepsiti, sau judecati. Si au iesit la iveala emotiile reprimate, durerile acelea care nu fusesera inca vindecate....

Mda.

Mm, feminin....

Weekendul trecut am fost la o grupa de meditatie cu Spersa Kreis, discipol si terapeut Osho.

Ce m-a impins sa merg a fost o nevoie de a explora atingerea si simtul tactil:)). Titlul "cursului": "Inflorirea senzualitatii".

Au fost 3 zile jumatate de experimente cu corpul, cu inima si cu..nonmintea:)

Ma simt recunoscator celor care au avut curajul sa isi deschida sufletul, si sa isi arate vulnerabilitatile lor. Femeilor in primul rand. Pentru ca in ultima zi m-au atins...Simplu, si direct.