De curând am
decis sa închei o relație cu o fată, pentru că am simțit că nu pot să fiu total
implicat în ea. De fapt, poate e mult spus relație, pentru că nu am făcut sex
sau ceva, dar a existat o anumită conexiune energetică între noi.
Ce mi se pare
ciudat este că după ce am vorbit cu ea și am încheiat socotelile, cum se zice,
am simțit o tristețe în mine, care uneori se transforma într-o senzație de
arsură în stomac. Nu eram îndragostit de ea, însă mă atrăgea fizic și era o
prezență plăcută.
Am început să îmi
aduc aminte de episoade similare din viața mea, când dintr-un motiv sau altul
m-am despărțit de cineva și când am
simțit la fel, acea senzație de tristețe, a copilului abandonat din mine. Îmi
aduc aminte, de exemplu, când eram adolescent și eram îndrăgostit de o fată,
colegă de clasă (clasic, nu?), cât de greu mi-a fost atunci când am plecat în
vacanța de primăvară și știam că nu o voi mai vedea deloc timp de două
săptămâni. Atunci, am simțit efectiv că o să mor dacă nu o văd în acest timp.
Și cum m-am rugat eu la Doamne, Doamne, să o aducă la școală, la orele de
pregătire pe care le făceam pentru admiterea la liceu. N-am să uit niciodată că
acea rugăciune mi-a fost ascultată, deși mintea mea nu credea absolut deloc în
asta. Pentru că ea, Cathy, nu punea mare preț pe școală și era o rebelă
înnăscută. Însă atunci a venit. Ce a făcut-o să vină, nici în ziua de azi nu
știu....
Revenind însă la
zilele noastre, la ”relația” de care vorbeam, ce cred că se întâmplă este
următorul lucru: atunci când interacționăm energetic cu cineva (vorbesc acum de
oameni, dar principiul se aplică și în alte situații), cele două energii se amestecă, cam ca într-o
mâncare. De aceea, atunci când se întrerupe contactul, legătura cu persoana
respectivă, simțim practic lipsa energiei celuilalt din propriul nostru sistem.
Și cu cât interacțiunea și legătura e mai profundă, cu atât despărțirea, dacă
are loc, e mai dureroasă. De aceea, atunci când moare cineva drag de exemplu,
care a fost prezent în viața noastră, simțim că efectiv a murit și o parte din
noi. Iar perioada de ”convalescență”, de recuperare, este una în care trebuie
să umplem acel gol energetic.
Desigur, ideal
este să umplem golul cât mai repede, și să nu ne agățăm în nici un fel de forma
celui sau celei care ne-a facilitat accesul la energia respectivă. În felul
acesta, vom găsi hrana energetică necesară mult mai repede și mai ușor.
Și mai cred că e
posibil să ai o relație cu cineva, indiferent dacă e bărbat sau femeie, fără să
simți acel gol energetic de care vorbeam în cazul un ei eventuale separări. De exemplu, relația pe care o am eu cu Osho,
chiar dacă nu am trăit alături de el cât a fost în corp pe acest Pământ,
îndrăznesc să spun că e de acest tip. Pentru că sunt momente când uit de el, ca
să zic așa, și totuși nu îi duc dorul. Simt că am primit atât de mult de la el
și totuși nu sunt atașat de el. De aceea, nici nu mă deranjează dacă cineva îl
jignește sau spune lucruri urâte despre el (deși mă întristează într-o anumită
măsură), pentru că știu ce am simțit eu prin el, iar asta nu îmi poate lua
nimeni.
Însă până când o
sa ajung să relaționez în același mod și cu ceilalți oameni din viața mea, mai
am de mers pe cale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu