Zilele astea, la o filmare, o dna care a stat mai toata ziua in casa in care se filma (mai exact în bucătărie), comentând că a nimerit într-un cavou (de la frigul specific), se apropie de mine, care eram mai la soare, la o distanță mai mica decât spațiul clasic de politețe, își aprinde o țigară, și după câteva minute de liniște, îmi zice privindu-mă în ochi și parcă cu un zâmbet ascuns: ”Scuză-mă că am intrat așa..mă gândeam așa, la noi oamenii, ce trecători suntem pe lumea asta (citez din memorie)...”.
Mă uit la ea, și pentru câteva secunde, nu-mi dau seama dacă glumește sau vorbește serios (unii oamenii au darul ăsta, se pare, să aibă un iz hilar chiar și când spun lucruri serioase....). Apoi, fără să mă gândesc prea mult, îi zic, cu seriozitate: ”Poate că acest gând e o invitație de a găsi ceva care nu este trecător...”.
Nici acum n-aș putea să spun dacă a glumit sau nu.
Ce pot să spun însă e că, indiferent de atitudinea celuilalt, dacă crezi în ceea ce exprimi, poți schimba întreaga atmosferă și atitudine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu