Ieri seară am participat la un eveniment inedit, un Flash-Mob de Meditație, sau MedMob, adică un eveniment public de scurtă durată, cu un subiect anume, în cazul de față meditația. ”Flash”, pentru că e scurt, și ”Mob”, pentru că e o mobilizare a mai multor persoane.
Un exemplu de eveniment similar, este acest MedMob realizat în Londra, anul ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=kdIYXrp9hRs
Evenimentul la care am fost eu, a avut loc în Piața Unirii din București, între 5-5.30 pm. Pagina de Facebook a evenimentului/mișcării, aici: http://www.facebook.com/pages/Med-Mob-Bucuresti-Romania/282832508417755
Deci, ideea era să mergem la locul stabilit și să stăm în tacere pentru 20 de minute, și apoi să ne reunim ca (in)cantam un sunet. Și asa a fost...
Hai sa vă povestesc în câteva cuvinte experiența mea.
Deci, m-am dus acolo, m-am așezat pe o banca, și la ora 5 am închis ochii...A fost destul de ciudata experiența. E foarte dificil să intri într-o stare de liniște, de martor, când trec oameni pe lângă tine, și unii comentează...iar jandarmii sunt acolo ca să păzească, ce? Asta chiar m-a surprins....oare chiar asa periculoasa e mișcarea asta, dne?
În fine, aveam sa aflu ulterior că își mai dăduseră unii întâlnire în același loc, respectiv versiunea romanească a lui ”Ocupați Wall Street-ul”. Dar, nu știu de ce, ei nu au mai venit, în schimb au venit jandarmii, ca să păzească 30 de oameni care meditează, adică, 30 de oameni care nu fac nimic. Hahaha.
Revenind....la partea de stat în tăcere...Au fost câteva momente în care m-am distanțat totuși de lumea exterioară, și a fost ciudat, pentru că ai o stare pe care o traiești de obicei în cu totul alt context, bunaoară la o sala de meditație, cu prietenii... Adică, e ca și cum ai vorbi în fata a 5000 de oameni și ai avea starea de relaxare pe care o ai când vorbești cu un prieten vechi. :)
O alta chestie interesantă a fost cu frigul. Ieri a fost frig bine, cred ca erau 1 sau 2 grade Celsius. Și totuși, corpul și mintea mea au suportat destul de ușor aspectul ăsta. De fapt, atunci când începeam să privesc spre afară, chiar dacă aveam ochii închiși, deveneam mai conștient de frig, și cumva mai îngrijorat, iar când priveam spre interior, frigul parcă dispărea și el...:)
După partea de stat în tăcere, fiecare singur, ca și cum nu cunostea pe nimeni, a urmat o adunare laolaltă, într-un cerculeț, pe iarba din Parcul Unirii, unde am (in)cantat sunetul AUM. A fost draguț, dar prea scurt, tăticu.
Iar când ne-am adunat pentru cântat, au apărut și niște reporteri de la B1, cu camerele pe noi, și care vroiau musai sa vorbim cu ei. Din păcate nu s-a băgat nici unul din noi în seama...Acum, sunt curios ce fel de știre vor face ei.
O chestie pe care am conștientizat-o cu ocazia asta, a fost că e foarte important atunci când ai astfel de ieșiri în public să existe o susținere între participanți. De aceea, pe viitor, eu aș sugera să fie cumva mai distincta mișcarea, de genul ne așezăm într-un perimetru stabilit, sau facem un cerc, sau nu știu...Adică, practic să punem acea energie într-un singur bol...
După eveniment, o parte din participanți am mers să bem un ceai și să povestim fiecare una, alta. Așa am aflat că doi tineri au venit tocmai din Constanța, doar pentru chestia asta. Frumoasă dedicarea, ce să zic. Deși, eu nu cred că aș fi făcut așa ceva...
Cam asta a fost, în mare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu